Sulful (pucioasa) este un element comun, iar dioxidul de sulf (SO2) este produs prin arderea sulfului. În procesul facerii vinului, este unul dintre cele mai importante elemente, pentru mulți o adevărată sperietoare. În realitate este un compus care apare și în mod natural în cantități foarte mici în timpul fermentației. Deși oamenii sunt speriați de el, vinificatorii îl folosesc și nu se ascund să o spună. Dioxidul de sulf se adaugă în vin pentru că este cel mai bun conservant al aromelor, menține prospețimea vinului, îl apără de acțiunea defavorabilă a oxigenului, blochează activitatea microorganismelor etc.

Egiptenii, romanii și vechii greci, preocupați fiind de menținerea calității vinurilor, ne-au lăsat această moștenire. Comercianții olandezi și englezi afumau butoaiele cu pucioasă înainte de a le umple, deoarece observaseră că, astfel, vinurile se păstrau mai bine în timpul transportului.

Această substanță poate fi produsă de unele drojdii, însă de regulă este adăugată în cantități de maxim 250 mg/l, pentru vinurile albe și maxim 200 mg/l, pentru vinurile roze și roșii. SO2 se administrează vinului sub formă gazoasă, lichefiată, soluție apoasă sau în stare solidă, sub formă de săruri. Ca la orice medicament, există totuși și contraindicații dacă se administrează în exces. Este prezent în marea majoritate a vinurilor și este menționat pe etichetă. Este prezent și în legume sau în fructele confiate, fiind, poate, cel mai folosit conservant alimentar (E220). Poate provoca probleme de respirație la pacienții astmatici.