Afacerea Bachus

În anii 1950 autoritățile comuniste din România au naționalizat podgoriile și comerțul cu băuturi alcoolice. De asemenea s-a decis limitarea consumului de alcool prin măsuri de raționalizare. Aceste acțiuni aveau să pună pe picioare afacerea Bachus.

Măsurile luate la sfârșitul anilor ’50 de puterea comunistă de la București n-au avut efectul scontat. Regimul dur de autorizare a distribuitorilor legali de alcool a mutat consumul din bodegi și bufete direct pe piața neagră. Un deceniu mai târziu avea să înceapă cea mai mare afacere subterană cu alcool din istoria României socialiste.

Sursa de inspirație a filmului Secretul lui Bachus a fost cazul Gheorghe Ștefănescu (1929-1981) sau dosarul Vinul, potrivit denumirii date de anchetatori.

Gheorghe Ștefănescu provenea dintr-o familie de experți în producerea vinului, el lucrând ca gestionar al unui depozit de vinuri. A fost arestat în anii ’60 în urma acuzațiilor de delapidare, contrafacere și diluare de băuturi, dar și de lovire și favorizarea infractorului. A ieșit din închisoare în 1967. După eliberare, el și-a reluat vechea ocupație, în perioada 23 martie 1971 – 9 august 1978 ocupând funcția de șef al Depozitului de vinuri și rachiuri din Calea Griviței nr. 325, o clădire din zona Podului Grant care nu mai există astăzi. Ștefănescu a pus bazele unei grupări infracționale care se ocupa cu falsificarea de vinuri și vânzarea acestora.

Potrivit rechizitoriului procuraturii, el cumpăra vin de la podgoriile din județul Vrancea, pe care îl aducea la București în cisterne. Cantitățile trecute pe avizele de expediție erau ulterior falsificate. În depozitul său, Ștefănescu amesteca vinurile și rachiurile între ele, adăugând și apă, și apoi vindea produsele rezultate la prețul cel mai mare. Vinul superior era amestecat cu cantități mari de vin inferior și etichetat ca vin superior. Prin aceste operațiuni de cupaj, Ștefănescu obținea câștiguri mari pe care și le însușea în totalitate, rotind vânzătorii pentru a nu cunoaște valoarea încasărilor zilnice și oferindu-le periodic sume de bani, vin și alimente. El ținea personal gestiunea, iar abilitatea sa a determinat ca organele de control să nu găsească niciodată nereguli.

Cu banii obținuți, gestionarul depozitului de vinuri cumpăra cantități mari de bijuterii și de aur. Din rețeaua sa făceau parte directori generali, gestionari și chiar pivniceri, care erau mituiți periodic. Miliția i-a organizat un flagrant în apropierea depozitului de vinuri, Ștefănescu fiind prins de miliție în timpul unei tranzacții de cumpărare de aur de la un bișnițar. El a fost arestat la 8 august 1978, iar în urma percheziției efectuate la domiciliul său au fost găsite peste 19 kilograme de bijuterii din aur și pietre prețioase și suma de un milion de lei, ascunsă într-un perete fals de pe balcon.

Afacerea Bachus a fost descrisă în presa din epocă, fiind publicate articole în revista Flacăra și în ziarul Scânteia. În acele articole s-a evidențiat faptul că Ștefănescu îl mituia periodic pe Tudor Bălătică, primul secretar al organizației PCR din Sectorului 1, pentru a-i trece cu vederea afacerile veroase. Din rețea mai făceau parte directori de IAS-uri și de întreprinderi producătoare de alcool, negustori, procurori, judecători, avocați și câțiva milițieni.

Ancheta procuraturii a scos la iveală faptul că gruparea condusă de Ștefănescu a realizat câștiguri de 13.800.000 lei, din care o parte și-a însușit-o personal, altă parte a transmis-o participanților la infracțiunile comise, iar altă parte a înmânat-o drept mită unor lucrători cu funcții de răspundere care i‑au înlesnit activitatea infracțională. Ancheta a mai scos la iveală faptul că persoanele anchetate dețineau numeroase mașini, proprietăți, depozite CEC și cantități impresionante de aur. Vecinii au afirmat că familia Ștefănescu avea trei mașini, pe care nu le parcau lângă casă. Apartamentul lor de bloc era placat cu mozaic, gresie, faianță și parchet scump. Ștefăneștii trăiau pe picior mare, organizând petreceri la care participau persoane importante.

Fostul gestionar a fost acuzat de șapte infracțiuni: delapidare cu consecințe deosebit de grave, introducere ilegală de mărfuri în gestiune, fraudă, abuz în serviciu, instigare la fals, fals intelectual și uz de fals. Ancheta a durat aproape doi ani. Tribunalul Municipiului București, Secția I Penală, l-a găsit vinovat de fiecare dintre aceste capete de acuzare și l-a condamnat la moarte și confiscarea averii. În hotărârea judecătorească pronunțată la 26 aprilie 1980 se menționau următoarele: Sfidând cu luciditate pe cei din jur, element afacerist, avid după câștiguri nemuncite, dornic de înavuțire și trai ușor, inculpatul Ștefănescu Gheorghe, încălcând cu cinism și premeditare legile țării a sustras treptat din avutul celor ce muncesc sume meri de bani, încercând prin aceasta să slăbească eforturile pentru consolidarea și dezvoltarea societății socialiste. Acționând fără jenă, pentru organizarea marilor afaceri și ascunzând averi mari, manifestându‑se ca un capitalist, care nu are nimic în comun cu societatea noastră, urmează ca instanța, pentru infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebit de grave pentru avuția tării, să aplice inculpatului Ștefănescu Gheorghe pedeapsa cu moartea și confiscarea averii. Ștefănescu a făcut recurs, care s-a judecat la Secția Penală a Tribunalului Suprem și a menținut sentința inițială. A fost executat pe 4 decembrie 1981 la închisoarea Jilava.

Cei doi băieți ai lui Gheorghe Ștefănescu, Mircea (gestionar al unui depozit de vinuri din zona Pieței Matache) și Gabi (angajat la depozitul condus de tatăl său), au fost condamnați în același dosar, primul la 15 ani de închisoare (din care a făcut zece), iar al doilea la trei ani. Ei s-au îmbolnăvit în închisoare, murind la scurtă vreme după eliberare.

Afacerea Bachus a declanșat o adevărată furtună în România, 284 de persoane fiind închise după finalizarea anchetei. Au căzut capete importante, miniștri, secretari de partid, judecători, notari, funcționari, Ceaușescu delegându-l personal pe Ion Dincă să conducă operațiunea și să nu ierte pe nimeni.

În 1984, regizorul Geo Saizescu a realizat filmul propagandistic, Secretul lui Bachus, după un scenariu semnat de Titus Popovici. Rolul principal a fost interpretat de Ștefan Mihăilescu-Brăila.