De jos, din șosea, locul pare un dâmb de moloz, însă, când te apropii, constaţi că, sub ruina unui fost conac, se află camere largi, în care, mai mult ca sigur, se depozita vinul. Beciul domnesc este o construcție subterană impresionantă, cu o singură alveolă, sprijinită pe o coloană centrală, în jurul căreia sunt amplasate patru bolți în calotă semisferică. Constantin Brâncoveanu, Domnul Țării Românești între 1688 și 1714, în drumul către mănăstirea Râmnicului poposea și la Sărata, unde avea două pimnițe de piatră. La Scăiani, Scheiai şi Sărata erau moşii, vii şi case vestite. Referitor la proprietățile și planurile domnești din zonă, în anul 1713, cronicarul consemnează 45 de pogoane de vie de la Sărata, ce se cheamă Lipiianca şi cu moşia de acolo, a treia parte, să i se facă şi pimniţă de piatră. Crama domnească, aflată în apropierea conacului Dănescu, o altă ruină dintr-o epocă mai recentă, a avut deasupra o locuință.
Mulți proprietari ai bătrânelor pivnițe din zonă au găsit îngropate în pământ, sub vii, adevărate rețele de catacombe, despre care nu se știe prea multe. Se vorbește că toate aceste crame foarte vechi erau legate între ele de o rețea secretă de tuneluri, în scopuri de apărare. Galerii care traversau dealurile din vârf, până la câmpie.
