După mai bine de un secol de folosință cu rezultate incerte, tunurile antigrindina rămân un subiect sensibil și controversat. Din 2013, zona viticolă Pietroasele este apărată de grindină cu ajutorul unor rachete. O platformă de lansare a fost construită în câmp, la 3.2 km Sud de pensiune, tirul de rachete fiind perfect vizibil.
Primul sistem cu tun antigrindină din țară a fost pus la punct acum vreun veac, la doar câțiva kilometri distanță de aici de boierul Gogu Iliescu. Acesta și-a montat pe moșie două tunuri cu undă de șoc, care funcționau cu carbid. Unul era amplasat pe ulița Sârbilor din Cândești și a fost distrus de comuniști, iar al doilea în deal, în viile de la Săseni. Acesta din urmă a fost demontat la Naționalizare și dus, așa s-a spus atunci, la Muzeul Tehnic din București. Tunurile erau foarte eficace, zice-se, în 10 – 15 minute împrăștiind norii. Un amestec de acetilenă și oxigen era aprins producând o explozie al cărei zgomot se amplifica la trecerea prin gâtul și conul dispozitivului, dezvoltându-se într-o undă de șoc. Unda de șoc traversa formațiunile de nori de deasupra și perturba, teoretic, faza de creștere a grindinei. Tunurile antigrindina cu undă de șoc sunt și astăzi folosite, deși eficiența nu le-a fost dovedită științific. Mai eficace, se pare, sunt rachetele.
Racheta nu face altceva decât să transporte în nor iodura de argint. Unii împrăștie substanța direct din avion. Științific vorbind, iodura de argint joacă rolul nucleului de condensare rece, imitând structura cristalină a unui bob de gheață. O picătură se formează în jurul unei particule de praf, de polen, de gheață etc. Peste cele câteva nuclee naturale care se presupune că ar exista într-un anumit volum din nor, se introduc alte sute de nuclee artificiale. La final, volumul de gheață din nor rămâne același, dar bucățile de gheață vor fi mult mai multe și atât de mici încât se vor topi în căderea lor spre sol. Asta teoretic.
Sistemul antigrindină necesită un centru de comandă, gen SMURD și operatori disponibili 24/24 în toate punctele de lansare. Imaginile radar din mai multe surse sunt încontinuu monitorizate și analizate. În momentul când apare un sistem noros cu pericol de grindină, sunt deschise procedurile de lucru. Este înștiințată aviația militară și cea civilă că urmează să fie folosite rachete. Timpul de așteptare de la apel până la prima tragere este de minimum o oră. Evident, aviația poate refuza solicitarea. Deci rachetele antigrindină pot fi lansate numai cu acordul aviației. Orice rachetă are o țintă precisă. Nu orice nor este aducător de grindină. Radarul poate distinge formațiunile noroase periculoase, unde bucățile de gheață depășesc un centimetru în diametru. Numărul de rachete care vor fi lansate este determinat de mărimea sistemului convectiv și de cantitatea de apă din nor. În mod obișnuit se trag trei rachete, la interval de câteva secunde. Dacă imaginile radar nu arată modificări în compoziția norului, se mai lansează trei sau chiar șase rachete, până când sistemul noros nu mai prezintă pericol de grindină.
Apărarea antigrindină din Pietroasele folosește rachete RAG-96. Caracteristici: calibru 82,5 mm; lungime 1.4 m; masă totală 8,8 kg; masă încărcătură utilă 0,66 kg; înălțime maximă a traiectoriei 9.300 m; bătaie maximă 12.000m; timp de autodistrugere 41 – 45 secunde. Centrul de comandă se află la stația meteo Ploiești.
